Publicația „Unstable Images”

Publicație realizată cu susținerea Institutului de Cercetare Multidisciplinară în Artă (ICMA) din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, România.

icma.arteiasi.ro

„Unstable Images” investighează un teritoriu în care fotografia, filmul, arta video, formatele intermediale și noile medii se află într-o transformare accelerată, devenind materiale instabile, permeabile și în continuă reconfigurare. Expoziția analizează spațiile în care imaginea își pierde consistența tradițională și se redefinește prin procese tehnologice, algoritmice și culturale, devenind un câmp al incertitudinii, dar și al posibilităților extinse, o perspectivă care preia lectura propusă de Hito Steyerl asupra imaginii ca entitate mobilă, fluctuantă și instabilă.

Ca platformă artistică experimentală a Centrului de cercetare în fotografie și artă media [CATEDRA], „Unstable Images” este construită folosind o metodă hibridă în care cercetarea artistică, experimentul tehnologic, analiza teoretică și practica intermedială funcționează simultan. Se combină procese analogice și digitale, instrumente speculative și laboratoriale, practici imersive, participative sau performative, alături de proceduri de analiză vizuală, prelucrare de date și generare algoritmică. Expoziția de față devine, în acest sens, un cadru procesual, o arhitectură curatorială în care lucrările și ideile evoluează prin interacțiune, testare, iterare și reinterpretare.

Conceptul de [imagine instabilă] este abordat integrat, prin articularea instabilității tehnologice, epistemice și culturale într-un singur câmp de reflecție. Dacă instabilitatea tehnologică se manifestă în apariția imaginilor generate, augmentate sau filtrate de algoritmi, rețele neuronale, senzori și procese automate, instabilitatea epistemică pune sub semnul întrebării definirea imaginii, a autorului și a dinamicii sale de circulație, iar instabilitatea culturală examinează migrarea imaginilor între contexte, platforme și estetici, într-o cultură marcată de remix, flux și rearticulare continuă. Această triadă reflectă transformările mai ample ale vizualului contemporan, un ecou al observațiilor lui Flusser despre modul în care imaginea tehnică modifică radical raporturile noastre cu reprezentarea și al softwarizării vizualului, care face ca imaginea să devină produsul unui mediu programabil și al unei economii bazate pe date (Manovich). Din această perspectivă, „Unstable Images” se aliniază unei genealogii internaționale a practicilor experimentale care au problematizat instabilitatea imaginii (de la filmul structuralist și experimentul fotochimic la video feedback, glitch art, post-fotografie și vizualitatea algoritmică contemporană) aducându-le în dialog cu direcții recente precum machine vision, AI generativ, materiale optice emergente și interfețe reactive.
Selecția expune un spectru larg de forme, procese și practici artistice: obiecte holografice ce se [re]materializează odată cu privirea, printuri 3D post-performative transformate în obiecte sculpturale, instalații video și obiecte instalaționale integrate cu sunet și lumină, proiecte AI construite pe algoritmi de procesare a datelor media sau fluxuri video asistate de senzori. Fiecare lucrare funcționează ca o demonstrație materială a instabilității, prin modurile de generare, prin procesele tehnice care o susțin, prin precaritatea sau volatilitatea sensului.

Intenția proiectului, ca expresie a direcțiilor de cercetare ale centrului [CATEDRA], este aceea de a consolida un mediu de cercetare artistică sustenabil în cadrul UNAGE, un spațiu de colaborare între artiști, cercetători, doctoranzi și profesioniști, în care interdisciplinaritatea devine practică reală și nu doar concept discursiv. Prin modul în care reunește lucrări, metode și domenii diferite, „Unstable Images” propune o teză clară: instabilitatea nu este o slăbiciune a imaginii contemporane, ci condiția ei fundamentală de existență. Imaginea devine astăzi un proces, o ecologie de relații, date, materialități și contexte aflate în permanentă reformulare. În acest sens, instabilitatea nu trebuie stabilizată sau „rezolvată”, ci înțeleasă ca motor de inovare artistică, instrument de cercetare și resursă pentru reinventarea modurilor în care privim, producem și interpretăm vizualul.